luni, 4 iulie 2011

Alte idei


Noi stari legate de Existenta si cunoastere interioara vor fi exprimate in continuare pe platforma WordPress. Continutul acestui blog l-am transferat pe adresa: http://amzacatalin.wordpress.com/ . Aici va astept cu noi trairi constiente si reflectari asupra conditiei de a fi. Va urez o viata traita cat mai lucid si implinit!

miercuri, 25 mai 2011

Viata



Priveste in jurul tau si observa viata in plina ei manifestare, observa cum se autointretine, observa cat de suficienta si perfecta este in propria ei diversitate. E atat de complexa incat te cuprinde si pe tine, fiinta separata, total straina si aproape inexistenta prin refuzul tau de a incerca sa traiesti asa cum traieste intreaga viata din jurul tau. Insa Viata a permis sa-si imparta prezenta cu tine, a dorit sa-i completezi infatisarea si pentru asta ea se dedica total tie, tu esti propria ei preocupare si astfel ea se afiseaza cat mai placut in fata ta. Isi doreste enorm sa fiti impreuna, sa o observi cat mai atent si sa o intelegi, la fel de mult cat ea iti tolereaza tie indiferenta. Ti se daruieste total, pulseaza incontinuu viata pura in tine, dar tu alegi sa o ignori si sa profiti de fiecare respiratie pe care ea ti-o ofera. Te respecta enorm incat indrazneste sa te atinga doar cu frumusetea ei, sa-ti comunice doar prin tacere si nemiscare. Adesea se tot intreaba de ce alegi mereu sa joci rolul suferintei si de ce preferi sa traiesti o alta viata decat aceea pe care ea ti-o ofera.

Te-a construit cu atata rabdare si atentie incat asteapta de la tine raspunsul pentru care a facut asta. Posibil sa fie din cauza singurei “slabiciuni” pe care o are iubirea si anume nevoia de a fi daruita si reflectata. Deci afla ca postura ta in fata acestei Existente este aceea de a intretine iubirea si de a-i satisface nevoia acesteia de a fi simtita si cultivata de catre cineva. Pentru ca asa se manifesta iubirea, e dependenta de cineva capabil sa o simta si sa o daruiasca mai departe inzecit. Noi credem ca pentru a trai iubirea este necesar sa o primim, insa avem iubire indeajuns, solutia este sa o exprimam si sa o manifestam, deci daruind iubire poti trai in iubire.
Viata nu reprezinta evenimente indeplinite automat si inconstient, nu este un tipar care trebuie parcurs. Viata se cere a fi o experienta vie si constienta, o constientizare din partea ta ca o detii si ca o experimentezi. Nu mai consuma viata ci regaseste-o in tine, acolo unde ea exista vesnic. Viata e o ocazie, o sansa pe care parca ai asteptat-o mereu si fara de care nu te-ai putea imagina!

miercuri, 18 mai 2011

Ignoranta



           Nimeni nu poate fi complet dedicat tuturor aspectelor din propria viata, deci fiecare dintre noi prezentam o doza de ignoranta si nepasare fata de ceva anume. Este un lucru perfect normal, insa ceea ce conteaza este domeniul, aspectul vietii tale pe care tu il lasi prada ignorantei tale. Referitor propriei mele atitudini iti pot garanta ca sunt absolut ignorant si nepasator unor interese de genu: campionatu’ roman de fotbal, politica, discutii despre masini, gagici, planuri “de viitor” si alte copertine trase fortat in fata ochilor nostri, aspecte care ne sunt inoculate prin modelele de viata, fixate de noi in mod inconstient, din filme, muzica, societate, etc.
          Singura interfata de intretinere a unei interactiuni dintre doi oameni e realitatea materiala, senzoriala, iar orice abatere de la aceasta predispozitie e sortita indiferentei si deraderii. Mereu acelasi trafic de cuvinte "lumesti" provenite din rutina de zi cu zi, discutii de suprafata purtate doar de dragul disperarii de a fugi de deschiderea interioara, aceea care ar intretine o discutie cu sens, sincera si constienta intre oameni. Haosul exterior e sursa suprema de inspiratie pentru un om care fuge incontinuu de esenta sa interioara, iar orice incercare de iesire din zgomotul mental e interpretata drept plictiseala, frustrare si depresie. Singuratatea o percepem groaznica intrucat in fata ei dam socoteala indiferentei fata de noi insine.
         Contributia ceruta de la tine este sa incepi sa devi simtit si sa prezinti interes nu numai aspectelor palpabile, percepute senzorial ci si aspectelor mai subtile din spatele lor, pentru ca in fond, orice aspect exterior al vietii tale isi are o sursa si o destinatie interioara. Majoritatea sustine cu tarie credinta intr-un Dumnezeu, aruncandu-si cu ignoranta intreaga sa contributie unei religii banale, crezand ca aceasta ii va face treaba, avand apoi certitudinea ca va primi o recompensa si-un loc bun rezervat. Daca tot esti dependent de cuvantul religie atunci incearca sa-l atribui cunoasterii tale interioare si interesului tau fata de existenta. Suntem insa total nepasatori fata de echilibrul care intretine si sustine conditiile dezvoltarii noastre, care ne incadreaza in parametrii perfect necesari evitarii disparitiei noastre. Ne este imposibil sa sesizam arhitectura unui Univers care numai in lipsa ignorantei noastre ar deveni perfect. Uratul interior dobandit de ignoranta noastra il reflectam incontinuu in jurul nostru, fara sa sesizam ca Universul opereaza ca o oglinda, mereu raspunzand cu stimuli ce ne cultiva starile interioare cu care si noi la randul nostru ii raspundem.
          Universul are mereu un acelasi raspuns pentru noi si anume fie ca ii aratam cat de mult suferim, raspunsul lui va fi: “Da, asa e!”, de altfel fie ca ii afisam entuziasmul si implinirea noastra el ni le va comfirma tot printr-un acelasi raspuns: “Da, asa e!”. Acest raspuns nu trebuie perceput ca unul ignorant (doar atunci cand si atitudinea noastra fata de El e una ignoranta), ci unul suficient cat sa pricepi ca El mereu te insoteste, nu ca un ceva care iti indeplineste orice dorinta, ci ca pe ceva care se modeleaza dupa propria ta fiinta, raspunzandu-ti cu suferinta atunci cand suferi si cu fericire atunci cand esti fericit! Prin aceasta atitudine, un asa imens Univers iti inmaneaza tie sarcina manifestarii lui, apoi te observa si ti se afiseaza sub forma unei oglinzi a starilor tale interioare. Noi, insa, ca oameni ignoranti si nepasatori, ne manifestam prin suferinta si drama ca urmare a incercarilor noastre stupide de a cere propriilor imagini reflectate sa incerce sa zambeasca si sa fie fericite, in timp ce noi plangem de disperare si suferinta. Este greu sa percepi sau mai bine zis sa accepti acest fapt, intrucat el opereaza la un nivel profund al constiintei, constiinta absolut suspendata in ignoranta atitudinii noastre.
           In concluzie, mai exista si asemenea aspecte care te-ar reprezenta, subiecte de interes pe care daca tu le vezi aberante e datorita ignorantei ce curge in intreaga ta fiinta, ignoranta care te va priva mereu de simtire, de observare si de incercare de a te defini si de a-ti da un sens existentei tale. 

vineri, 13 mai 2011

Creator pierdut in somn


              Starea de somn poate fi perceputa numai intr-o etapa ulterioara de trezire. Cand dormi totul pare real, cu sens, nimic nu e dubios, deci esti complet captat si implicat in vis. Atitudinea ta este comform realitatii impuse de vis, iar trairea ta emotionala este pura si sincera. Gandurile te domina, ele iti simuleaza o realitate atat de concreta incat devii constrans si precaut la felul cum actionezi. Esti alimentat incontinuu de scene cat mai reale carora le raspunzi emotional in mod intens, astfel devii privat de actiunile libere si detasate de care ai putea profita intr-o versiune abstracta a realitatii. Faptul ca devenim lucizi si rationali cand iesim din somn, ne da certitudinea ca suntem deplin treziti, asta pentru ca notiunea de trezire este limitata facand referire la realitatea fizica, sociala, materiala, cea care ne solicita deplin si cea pe care ne incapatanam sa o recunoastem unica. Omul insa e pierdut in somnul gandurilor si stapanit de valul emotiilor sale, adica se identifica cu fiecare vis venit din partea oricarui gand. Starea acestui somn e sugerata de inconstienta, limitare si ignoranta, somn care iti priveaza libertatea de a avea o perspectiva detasata de martor in fata propriilor tale actiuni impulsive dictate de ganduri. Te identifici cu fiecare gand si te lasi inundat, coplesit de emotii, fara sa intelegi ca fiecare forma exterioară este doar o reflexie temporara a ceea ce esti tu in interior, in esenta ta. Insa aceste aspecte ale starilor inconstiente de somn pot fi observate doar in momente de trezire in care devi constient ca mai mereu dormi in propriile tale ganduri, imprejurari in care tu te pierzi si oscilezi. Reactionezi intr-un mod impulsiv si suferi inconstient, fara sa intelegi cine e acel ceva care tot simte suferinta. Ai impresia ca povestea despre tine pe care o stii, e unica identitate a ta.
               Mult cautata Trezire e interesul tau de a fi constient de  Existenta ce pulseaza in intreaga fiinta a ta, minunea de a respira fiecare ocazie in care te simti viu. Constientizeaza cat mai intens propria pozitie de entitate constienta de sine si de a sa existenta si ai sa realizezi ca sansa de a exista e cel mai plin si suficient lucru care ti se putea intampla vreodata!
Priveste in jur norii pictati de soare si intreaba-te mirat de ce esti tu acela caruia i s-a oferit oportunitatea de a fi martor la o asa arta creata de o inteligenta atat de atenta cu tine. Intreaba-te de ce ai parte de un Unvers minunat care iti ofera tot ceea ce vezi si simti, un asa Univers mereu grijuliu si atent cu o entitate fragila ca tine. Din dorinta cui se intampla asta? Si de ce, cu ce scop?
Nu mai investi energie in niste iluzii mentale care intr-un final se vor dizolva si intreaga ta contribuie se va pierde. Regaseste-te in acel spatiu imens in care totul se intampla, in care totul isi face aparitia, totul se creeaza, totul se manifesta, acea dimensiune in care este sustinuta prezenta a tot ceea ce exista. Simte ca singurul motiv pentru tot acest joc e o iubire care nu cere a fi inteleasa ci doar traita, simtita. Numeste aceast spatiu vast, aceasta dimensiune a iubirii cum vrei: Dumnezeu, Buddha, Mohamed, Iisus, Universul, Prezentul, Inteligenta, Existenta. Esti creator, ai libertatea sa umpli acesta spatialitate, aceasta Existenta, in propriul tau mod, cu orice forma, singura rugaminte este sa devi constient ca tu, Creatorule, esti responsabil de toate trairile tale interioare. Aminteste-ti ca la baza oricarui obiect judecat se afla propria ta dorinta de creator. Esti pe deplin raspunzator de orice rezid interior pe care il simti, intrucat spatialitatea interioara este platforma, dimensiunea, unde tu poti creea si simti ceea ce creezi.
            Nu te mai trata cu indiferenta si ignoranta, hai trezeste-te, deschide ochii si observa lumina diminetii emanata de rasaritul Existentei tale!

sâmbătă, 26 martie 2011

Dorinta


Am realizat ca unicul obstacol al omului in calea fericirii este propria gandire care deseori nu rezoneaza cu intamplarile pe care Universul ni le plaseaza. De ceea ce ne este dat sa experimentam ori nu suntem multumiti, ori nu traim momentul din dorinta de a vrea mai mult. Dorintele angrenate in fluxul gandurilor noastre nu ne integreaza mai niciodata in dansul armonios al Universului. Care-i explicatia incompatibilitatii noastre cu Universul si deciziile sale? Cred ca avem o perspectiva foarte stransa in privinta acestuia, adica ne manifestam doar in prisma intamplarii oferite pe moment fara sa integram acest fapt in ansamblul perfectiunii si iubirii cu care Universul ne sporeste Existenta.  Cand vibratia universala si propria dorinta rezoneaza ne simtim impliniti, traim, ne place si totodata ne si pierdem in betia acestei fericiri. Recunostinta noastra este aproape nula fata de Existenta datorita careia suntem in acel deplin extaz. Suntem insetati incat devenim simpli consumatori de fericire, inconstienti de lumina care pe moment ne invaluie si care asteapta sa fie reflectata inzecit de catre noi. Suntem insa egoisti, stoarcem cat putem, pentru ca mintea spune ca totu-i trecator si ca trebuie neaparat sa tinem prizoniera aceasta iubire. Cat de frumos ar fi sa putem constientiza ca insasi acel moment de extaz si implinire e chiar prezentul nostru etern  mult cautat si ravnit, cel a carui continuitate consta in deschiderea adevaratei noastre fiinte unde suntem capabili sa raspundem iubirii cu iubire. Intr-o asa stare nu ne este permisa indoiala, frica, egoismul ci trebuie sa fim puri si sa simtim ca suntem nimeni si totodata sa ne recunoastem in tot. Lasati insa prinzonieri in propria minte, suntem tot mai brutali cu iubirea atat de frageda, care incet, incet se paleste incat intr-un final ne gasim agatati de o floare moarta. Ne simtim iar singuri, tristi si nici acum nu recunoastem ca am pierdut in fata dorintelor, fricii si a lacomiei.
Iubirea ni se prezinta sub forma de valuri de lumina, valuri care vin si pleaca… Atitudinea noastra in fata acestui proces trebuie sa fie una de observator, mereu placut surprins de ceea ce ii este dat sa simta. O simpla interventie ar strica sincronicitatea perfectiunii si ar reda-o sub forma de haos asupra noastra. Doar opreste-te si observa, simte si nu alerga dupa un alt val caci are el grija sa vina la tine. Deschide ochii si priveste cum se apropie, incet si fara graba, cat sa-ti testeze rabdarea si sa te ia prin surprindere. Odata ajuns intinde-te pe mal,  lasa-l sa te cuprinda si asculta-l cand iti sopteste cat a calatorit doar din dorinta de a fi cu tine. Aveti sansa sa gustati impreuna eternitatea, dar alegeti sa amanati din dorinta de a trai dulcea reintalnire. Hraneste-l cu lacrimi de iubire cat sa-i dai puterea sa se reintoarca la sursa si intelege ca Existenta pe care o impartiti o sa va unifice mereu. Te intrebi apoi cine-i aceasta sursa si simti ca ai vrea sa o cunosti. Sinele iti sopteste ca tu insuti esti oceanul valurilor de iubire, iar fiinta iubita este o parte din tine si tu o parte din ea. Cand intalnesti o persoana fata de care simti ceva intelege ca la un nivel mult mai profund al Existentei voi sunteti impreuna si va iubiti mult, iar decorul acela se poate transpune oricand si aici!

miercuri, 23 februarie 2011

Dezvoltare Spirituala


Orice om are capacitatea de a se dezvolta spiritual. Vad aceasta dezvoltare ca pe o descoperire a ceea ce esti tu cu adevarat, o cunoastere indreptata spre interior, spre sursa fiintei tale. Totodata dezvoltarea spirituala implica si o sensibilitate mai fina in ceea ce inseamna a te simti viu, constient de tine si de existenta ce emana din sinea ta. Din perspectiva mea, calea dezvoltarii spirituale iti reda mult cautatul scop al vietii. Scopul consta in exploatarea cat mai profunda a starii de existenta, a starii de a fi. Patruns intr-o astfel de stare vei fi invaluit de un entuziasm ferit de orice forma mentala, traiesti o dragoste independenta, libera, suspendata intr-un vid pur. Starea nu depinde de nimic, astfel, automat esti ferit de frica de a pierde aceasta simtire, Esti constient ca tu esti sursa iubirii pe care o experimentezi, existi, deci vei fi invaluit la infinit de aceasta iubire. Odata descoperit, acest scop iti lasa impresia ca l-ai cunoscut dintodeauna, ca a existat latent in tine. Intradevar, acest sens al existentei tale a fost vesnic in interior, asteptand raspunsul unui stimul din partea ta. La cea mai fina atingere a sinelui, vei fi patruns in savoarea existentei pe care inainte ai ignorat-o. Intelegi ca scopul primar al vietii tale nu este sa faci ceva anume, ci doar sa te bucuri de starea de a fi, in eternitatea prezentului.                                                                             
               Repetarea mea legata de Existenta este explicatia faptului ca aceasta experienta m-a initiat spre dezvoltarea mea spirituala, de aceea Existenta poarta titlul blogului, tema centrala a articolelor mele, precum si sensul vietii mele. Imi aduce liniste, traire constienta, iubire, oportunitate spre orice posibilitate, detasare de frica, anularea limitelor, constrangerilor si dependentelor, sensibilitate, sursa inepuizabila de fericire, precum si alte senzatii din totalitatea celor pe care Existenta mi le poate oferi! Hranirea spirituala e singurul progres a carei evolutie va fi pastrata, intrucat de actiunile ego-ului vei fi purificat la viitoarea ta renastere. Esti doar un suflet, o constiinta, o iubire, deci investeste in ceea ce esti, adica in sensibilitate, dragoste, energie. Omenirea poate ajunge sa exploreze intreg Universul, insa fara o perspectiva spirituala ea va omite mereu un singur loc, un loc sacru ocupat de propria fiinta care detine cheia unor noi dimensiuni ce ne comfirma ca infinitatea nu poate fi cucerita ci doar recunoscuta ca fiind parte din a ta existenta.
               Ce sta in calea dezvoltarii spirituale? Lacomia ego-ului de a-si satisface valul dorintelor sale, identificarea cu forme, ignoranta, nepasarea, evitarea prezentului si alte roluri pe care le jucam atat de bine incat am fost stapaniti de ele. Solutia? Existenta e atat de vasta incat ne ofera mediul necesar pentru orice experienta, experienta care depinde de raspunsul si manifestarea noastra fata de mediu. Asupra unora Universul incepe sa se manifeste intr-o forma mai deosebita, pe care initial o percepem ca pe un dezastru, esec, suferinta. Defapt Universul urmareste o ridicare vibrationala din partea ta. Intreaga ta atentie nu va mai fi distribuita pe larga gama de dorinte inutile impuse de ego, ci ea se va centraliza asupra suferintei pe care o resimti. Devi mai inchis, sensibil, apelezi la detasare si contemplare, astfel fuga fata de tine va inceta si vei petrece mai mult timp in preajma ta. Usor, usor te apropii de dorinta Universului si descoperi ca armonia acestuia nu a incercat niciodata sa suferi ci sa-ti depasesti suferinta. Tensiunea acumulata va fi inlaturata prin lacrimi de libertate, vei sesiza perfectiunea ce a lucrat asupra ta si astfel vei trai intierea in evolutia ta spirituala.
                Lumea e invaluita intr-un vis cuprins de straturi de vise, fiind captata intr-un somn profund din dorinta de a trai dulcea trezire. Am experimentat indeajuns polul opus al esentei noastre, intunericul. E timpul sa recunoastem aparenta acelui intuneric indus de caderea noastra in uitare, ignoranta si superficialitate. A sosit vremea in care intunericul mintii e tradat de o iubire luminoasa, iubirea Sinelui si a Existentei sale eterne!

marți, 8 februarie 2011

Exist si asta e de ajuns!


Ti-ai atins vreodata iubirea infinita din interiorul fiintei tale? Eu am incercat si am descoperit ceva mai presus de cuvinte, atat de frumos incat a devenit un scop al vietii mele. Te asigur ca detii absolutul in adancul naturii tale, indrazneste sa-ti cunosti adevarata esenta prin a te iubi ca existi. Incearca, iar la simpla atingere garantez ca vei trai o dragoste imensa, lacrimile iti vor curge instant, devi constient, te simti viu si implinit, iti vei dori sa traiesti asa la infinit, plangi incontinuu, simti ca nu poti rezista si sustine o asemenea stare, dar vrei sa o traiesti la nesfarsit. Esti detasat de orice gand, te simti pe deplin viu, traiesti un moment de eternitate absoluta, simti ca ai existat dintodeauna si ca vei exista neincetat, iti multumesti tie pentru ca esti, te iubesti cu toate puterile tale!  Dupa un timp atingerea fina a fiintei tale ia sfarsit printr-un sarut profund care iti aduce o stare de relaxare si te conduce in materialismul in care erai angrenat odinioara. Te uiti in oglinda, ai fata plina de lacrimi si razi ca ai plans din “nimic”. Acel “nimic” provine din faptul ca aura divinitatii te-a protejat de formele si proiectiile tale mentale, si te-a situat intr-un plan al vidului in care subzista doar flacara pura a iubirii tale. Da, ai atins acea iubire pe care multi o cauta in alte persoane in relatii si in atentia celorlalti. Ai atins iubirea pura fata de tot, si cel mai presus fata de tine si a ta existanta. Esti entuziasmat ca ai posibilitatea sa simti, sa observi, sa te manifesti, sa constientizezi ca odata ce te afli detii cheia eternitatii. Nimic nu te mai incurca, nimic nu mai conteaza, iubesti si doar atat, tolerezi orice si pe oricine. Totul se rezuma la o calitate unica: exista. Nu mai etichetezi o persoana prin rea - buna, ci doar ai recunostinta fata de ea pentru ca exista la fel ca si tine, si o iubesti intens pentru ca impartiti acest dar. Incearca sa simti ca aceasta existenta va unifica, diferentele dintre voi sunt doar manifestarile diferite, dorintele de a trai alte aspecte ale existentei. Fi fericit ca ai intalnit o alta parte din tine, un alt mod al tau de a fi, o alta cale a ta de a te exprima, si iubeste-l indiferent ce ti-ar face, apreciaza ca iti da posibilitatea sa te vezi pe tine prin alti ochi. Tu nu esti separat, tu esti totul, ai iubire indeajuns sa cuprinzi orice, ai constiinta cat sa fi parte din orice, incearca sa te intregesti, dizolva-ti individualitatea si gandurile care sustin ca tu esti separat. Ai curajul de a patrunde in interior, fi curios si doreste sa cunosti ce detii. Senzatia e coplesitoare cand vei realiza ca Universul este compactat in iubirea fiintei tale. Ai acces la acea constiinta care sustine tot, la secretele divinitatii, iti sunt inmanate toate cele necesare pentru a experimenta existenta asa cum doresti tu: de la uitare pana la trezirea esentei tale, de la suferinta pana la fericire absoluta, de la frica pana la iubire. Ai totul la dispozitie, tu esti responsabil de viata ta, ti-a fost dat totul, tu alegi si selectezi ce vrei si totodata tot tu simti ceea ce traiesti. In momentul in care ai reusit sa atingi divinitatea din tine, iti vei dori sa faci asta mai des, sa te contopesti cu Ea, iti vei dedica viata asupra propriei cunoasteri si implicit a sursei ce sustine totul. Cu cat vei avansa cu atat forma compacta a iubirii divine se va dizolva, simtindu-te cuprins de o iubire expansiva, imposibil de sustinut intr-o forma statica. Incepi sa traiesti o nevoie de daruire a propriei tale iubiri cu orice persoana iubitoare de existenta, precum si acel sentiment de intregire. Vei deveni tot mai constient de lucrurile pe langa care inainte treceai nepasator, te vei recunoaste ca fiind o parte din tot si totul ca fiind o parte din tine. Ajungi sa-ti intregesti propria natura cu orice, iar daca vei incerca sa revi la vechea mentalitate impusa de ego vei simti ca tu nu mai esti nimic, dar cu toate astea te simti existand. Aceasta se datoreaza faptului ca egoul si individualitatea ta incep sa se dizolve, realizand ca acele lucruri care inainte iti provocau suferinta vor disparea, intrucat acel tu in forma de individ care suferea de pe urma lor nu prea mai exista. Vei fi angrenat doar in iubirea si recunostinta eterna pentru faptul ca pur si simplu existi si atat!
Toti suntem un singur suflet, o singura constiinta, o iubire care se sustine tot prin iubire, nimic altceva nu exista, acesta e infinitul, acesta e absolutul, acesta esti tu, acesta sunt eu, aceasta este existenta a tot ceea ce este! Nimic nu a fost creat, totul a fost pur si simplu doar din iubirea de a exista!
Draga fiinta, existi si ai totul, existi si meriti asta, existi si esti deschis tuturor posibilitatilor, existi si nimic nu mai conteaza, existi si esti infinit, existi si asta e de ajuns!

For the rest of my life