miercuri, 23 februarie 2011

Dezvoltare Spirituala


Orice om are capacitatea de a se dezvolta spiritual. Vad aceasta dezvoltare ca pe o descoperire a ceea ce esti tu cu adevarat, o cunoastere indreptata spre interior, spre sursa fiintei tale. Totodata dezvoltarea spirituala implica si o sensibilitate mai fina in ceea ce inseamna a te simti viu, constient de tine si de existenta ce emana din sinea ta. Din perspectiva mea, calea dezvoltarii spirituale iti reda mult cautatul scop al vietii. Scopul consta in exploatarea cat mai profunda a starii de existenta, a starii de a fi. Patruns intr-o astfel de stare vei fi invaluit de un entuziasm ferit de orice forma mentala, traiesti o dragoste independenta, libera, suspendata intr-un vid pur. Starea nu depinde de nimic, astfel, automat esti ferit de frica de a pierde aceasta simtire, Esti constient ca tu esti sursa iubirii pe care o experimentezi, existi, deci vei fi invaluit la infinit de aceasta iubire. Odata descoperit, acest scop iti lasa impresia ca l-ai cunoscut dintodeauna, ca a existat latent in tine. Intradevar, acest sens al existentei tale a fost vesnic in interior, asteptand raspunsul unui stimul din partea ta. La cea mai fina atingere a sinelui, vei fi patruns in savoarea existentei pe care inainte ai ignorat-o. Intelegi ca scopul primar al vietii tale nu este sa faci ceva anume, ci doar sa te bucuri de starea de a fi, in eternitatea prezentului.                                                                             
               Repetarea mea legata de Existenta este explicatia faptului ca aceasta experienta m-a initiat spre dezvoltarea mea spirituala, de aceea Existenta poarta titlul blogului, tema centrala a articolelor mele, precum si sensul vietii mele. Imi aduce liniste, traire constienta, iubire, oportunitate spre orice posibilitate, detasare de frica, anularea limitelor, constrangerilor si dependentelor, sensibilitate, sursa inepuizabila de fericire, precum si alte senzatii din totalitatea celor pe care Existenta mi le poate oferi! Hranirea spirituala e singurul progres a carei evolutie va fi pastrata, intrucat de actiunile ego-ului vei fi purificat la viitoarea ta renastere. Esti doar un suflet, o constiinta, o iubire, deci investeste in ceea ce esti, adica in sensibilitate, dragoste, energie. Omenirea poate ajunge sa exploreze intreg Universul, insa fara o perspectiva spirituala ea va omite mereu un singur loc, un loc sacru ocupat de propria fiinta care detine cheia unor noi dimensiuni ce ne comfirma ca infinitatea nu poate fi cucerita ci doar recunoscuta ca fiind parte din a ta existenta.
               Ce sta in calea dezvoltarii spirituale? Lacomia ego-ului de a-si satisface valul dorintelor sale, identificarea cu forme, ignoranta, nepasarea, evitarea prezentului si alte roluri pe care le jucam atat de bine incat am fost stapaniti de ele. Solutia? Existenta e atat de vasta incat ne ofera mediul necesar pentru orice experienta, experienta care depinde de raspunsul si manifestarea noastra fata de mediu. Asupra unora Universul incepe sa se manifeste intr-o forma mai deosebita, pe care initial o percepem ca pe un dezastru, esec, suferinta. Defapt Universul urmareste o ridicare vibrationala din partea ta. Intreaga ta atentie nu va mai fi distribuita pe larga gama de dorinte inutile impuse de ego, ci ea se va centraliza asupra suferintei pe care o resimti. Devi mai inchis, sensibil, apelezi la detasare si contemplare, astfel fuga fata de tine va inceta si vei petrece mai mult timp in preajma ta. Usor, usor te apropii de dorinta Universului si descoperi ca armonia acestuia nu a incercat niciodata sa suferi ci sa-ti depasesti suferinta. Tensiunea acumulata va fi inlaturata prin lacrimi de libertate, vei sesiza perfectiunea ce a lucrat asupra ta si astfel vei trai intierea in evolutia ta spirituala.
                Lumea e invaluita intr-un vis cuprins de straturi de vise, fiind captata intr-un somn profund din dorinta de a trai dulcea trezire. Am experimentat indeajuns polul opus al esentei noastre, intunericul. E timpul sa recunoastem aparenta acelui intuneric indus de caderea noastra in uitare, ignoranta si superficialitate. A sosit vremea in care intunericul mintii e tradat de o iubire luminoasa, iubirea Sinelui si a Existentei sale eterne!

marți, 8 februarie 2011

Exist si asta e de ajuns!


Ti-ai atins vreodata iubirea infinita din interiorul fiintei tale? Eu am incercat si am descoperit ceva mai presus de cuvinte, atat de frumos incat a devenit un scop al vietii mele. Te asigur ca detii absolutul in adancul naturii tale, indrazneste sa-ti cunosti adevarata esenta prin a te iubi ca existi. Incearca, iar la simpla atingere garantez ca vei trai o dragoste imensa, lacrimile iti vor curge instant, devi constient, te simti viu si implinit, iti vei dori sa traiesti asa la infinit, plangi incontinuu, simti ca nu poti rezista si sustine o asemenea stare, dar vrei sa o traiesti la nesfarsit. Esti detasat de orice gand, te simti pe deplin viu, traiesti un moment de eternitate absoluta, simti ca ai existat dintodeauna si ca vei exista neincetat, iti multumesti tie pentru ca esti, te iubesti cu toate puterile tale!  Dupa un timp atingerea fina a fiintei tale ia sfarsit printr-un sarut profund care iti aduce o stare de relaxare si te conduce in materialismul in care erai angrenat odinioara. Te uiti in oglinda, ai fata plina de lacrimi si razi ca ai plans din “nimic”. Acel “nimic” provine din faptul ca aura divinitatii te-a protejat de formele si proiectiile tale mentale, si te-a situat intr-un plan al vidului in care subzista doar flacara pura a iubirii tale. Da, ai atins acea iubire pe care multi o cauta in alte persoane in relatii si in atentia celorlalti. Ai atins iubirea pura fata de tot, si cel mai presus fata de tine si a ta existanta. Esti entuziasmat ca ai posibilitatea sa simti, sa observi, sa te manifesti, sa constientizezi ca odata ce te afli detii cheia eternitatii. Nimic nu te mai incurca, nimic nu mai conteaza, iubesti si doar atat, tolerezi orice si pe oricine. Totul se rezuma la o calitate unica: exista. Nu mai etichetezi o persoana prin rea - buna, ci doar ai recunostinta fata de ea pentru ca exista la fel ca si tine, si o iubesti intens pentru ca impartiti acest dar. Incearca sa simti ca aceasta existenta va unifica, diferentele dintre voi sunt doar manifestarile diferite, dorintele de a trai alte aspecte ale existentei. Fi fericit ca ai intalnit o alta parte din tine, un alt mod al tau de a fi, o alta cale a ta de a te exprima, si iubeste-l indiferent ce ti-ar face, apreciaza ca iti da posibilitatea sa te vezi pe tine prin alti ochi. Tu nu esti separat, tu esti totul, ai iubire indeajuns sa cuprinzi orice, ai constiinta cat sa fi parte din orice, incearca sa te intregesti, dizolva-ti individualitatea si gandurile care sustin ca tu esti separat. Ai curajul de a patrunde in interior, fi curios si doreste sa cunosti ce detii. Senzatia e coplesitoare cand vei realiza ca Universul este compactat in iubirea fiintei tale. Ai acces la acea constiinta care sustine tot, la secretele divinitatii, iti sunt inmanate toate cele necesare pentru a experimenta existenta asa cum doresti tu: de la uitare pana la trezirea esentei tale, de la suferinta pana la fericire absoluta, de la frica pana la iubire. Ai totul la dispozitie, tu esti responsabil de viata ta, ti-a fost dat totul, tu alegi si selectezi ce vrei si totodata tot tu simti ceea ce traiesti. In momentul in care ai reusit sa atingi divinitatea din tine, iti vei dori sa faci asta mai des, sa te contopesti cu Ea, iti vei dedica viata asupra propriei cunoasteri si implicit a sursei ce sustine totul. Cu cat vei avansa cu atat forma compacta a iubirii divine se va dizolva, simtindu-te cuprins de o iubire expansiva, imposibil de sustinut intr-o forma statica. Incepi sa traiesti o nevoie de daruire a propriei tale iubiri cu orice persoana iubitoare de existenta, precum si acel sentiment de intregire. Vei deveni tot mai constient de lucrurile pe langa care inainte treceai nepasator, te vei recunoaste ca fiind o parte din tot si totul ca fiind o parte din tine. Ajungi sa-ti intregesti propria natura cu orice, iar daca vei incerca sa revi la vechea mentalitate impusa de ego vei simti ca tu nu mai esti nimic, dar cu toate astea te simti existand. Aceasta se datoreaza faptului ca egoul si individualitatea ta incep sa se dizolve, realizand ca acele lucruri care inainte iti provocau suferinta vor disparea, intrucat acel tu in forma de individ care suferea de pe urma lor nu prea mai exista. Vei fi angrenat doar in iubirea si recunostinta eterna pentru faptul ca pur si simplu existi si atat!
Toti suntem un singur suflet, o singura constiinta, o iubire care se sustine tot prin iubire, nimic altceva nu exista, acesta e infinitul, acesta e absolutul, acesta esti tu, acesta sunt eu, aceasta este existenta a tot ceea ce este! Nimic nu a fost creat, totul a fost pur si simplu doar din iubirea de a exista!
Draga fiinta, existi si ai totul, existi si meriti asta, existi si esti deschis tuturor posibilitatilor, existi si nimic nu mai conteaza, existi si esti infinit, existi si asta e de ajuns!

For the rest of my life